- ghintuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghintuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ghintuí
Look at other dictionaries:
ghintui — GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) ţeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ţeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
ghintuit — GHINTUÍT1, ghintuituri, s.n. Faptul de a ghintui. – v. ghintui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHINTUÍT2, Ă, ghintuiţi, te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – v. ghintui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ghintuire — GHINTUÍRE, ghintuiri, s.f. Acţiunea de a ghintui şi rezultatul ei. – v. ghintui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghintuíre s. f., g. d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
ghivent — GHIVÉNT, ghiventuri, s.n. Şanţ elicoidal regulat făcut pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înşurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
